Când se discută despre factorii ce ar putea fi predictori ai satisfacţiei relaţiei de cuplu, caracteristicile specifice din familia de origine sunt considerate a fi factori relevanţi. Spre exemplu, divorţul părinţilor are un impact puternic asupra relației de cuplu a adulţilor tineri.

Cu toate acestea, efectele divorţului sunt diverse şi complexe şi nu toţi copiii din familiile divorţate experimentează dificultăţi în relaţia de cuplu.

În unele cazuri, adulții tineri proveniți din familii divorțate sunt mai înclinați să creadă că relațiile de cuplu nu trebuie să fie permanente și prezintă un nivel mai scăzut de angajament în relațiile maritale.

Studii recente au descoperit că percepţiile adulţilor tineri asupra conflictului dintre părinți se asociază cu propriile lor probleme din relaţia de cuplu. Divorţul parental e precedat, de obicei, de un conflict între părinţi. Totuşi, percepţia copiilor asupra conflictului interparental poate varia, depinzând de conţinutul, frecvenţa şi intensitatea conflictului. Acele conflicte parentale care sunt deschise, intense şi legate de copil au un impact mai puternic asupra copilului.

Capacitatea de intimitate la vârsta adultă evoluează din experiențele interpersonale anterioare, care se acumulează în copilărie și adolescență. Diferențele individuale în ceea ce privește relațiile de cuplu, se pot acumula prin interacțiuni atât pozitive, cât și negative, cu familia și colegii.

În multe cazuri, copiii ai căror părinții au fost extrem de punitivi, experimentează dificultăți în stabilirea unor relații de cuplu sănătoase, când ajung adulți. În schimb, copiii care s-au bucurat de un parentaj cald și proactiv, experimentează, mai degrabă, o relație de cuplu plină de satisfacții și împliniri.

Stilul de parentaj, istoricul familiei şi diferenţele individuale ne ajută să înțelegem mai bine comportamentul în relaţiile de cuplu.